Prima pagina ...

Rude, prieteni, starlete şi narcisişti – plus o victimă

Adrian Cioroianu

în urmă cu ceva luni scriam, aici, despre cît de tipic mor rocker-ii noştri: din certuri conjugale (Emil Laghia), din tutun & alcool (Liviu Tudan), din accident de maşină (Teo Peter). La fel Laura Stoica: cum spunea un actor american vestit şi rebel (el însuşi dispărut devreme), a trăit în viteză şi a murit tînără.
Partea neplăcută în această dispariţie nu a fost moartea în sine (un fapt de o tristeţe supremă, date fiind circumstanţele), ci felul în care această tînără a devenit, prin eforturile unor creaturi fără scrupule, eroina unei prime felii de postumitate deghizată în spectacol dezgustător de ineleganţă şi ipocrizie. Un accident de maşină cu trei victime (sau patru!) a devenit un circ mediatic, în care indivizi şi individe din Tv. precum şi mase atrase spre scena cimitirului ca molia de becul catodic au dat tot ce aveau mai dubios. E greu de conceput, pentru o minte normală, de ce s-a sărit peste decenţa reculegerii, de ce a fost nesocotită atît de scabros cuvenita tăcere cernită a durerii şi de ce şi cum a fost posibil ca această tînără femeie – chiar mai înainte ca peste coşciugul ei să cadă pămînturi – să fie îngropată în vorbe de clacă (unele sincere, altele tembel-pretenţioase). Ţara care a avut o “revoluţie în direct” (plină de vorbe şi de scamatori, cum se ştie) a trăit în direct şi o înmormîntare – şi, iarăşi, nu au lipsit peroraţiile şi panglicarii.
Cine era, aşadar, Laura Stoica? O voce pop-rock (din “familia” italiancei Gianna Nannini) care, deşi ar fi meritat mai mult, a avut cîţiva (puţini) ani de glorie şi mai bine de un deceniu de uitare. Lansată la începutul anilor ’90 (cînd rock-ul mai era încă sinonim cu eliberarea), Laura S. a fost rapid detronată de creaturile prefabricate ale consumismului lumpen – de la manelişti la demoazelele cu grade variate de tupeu şi goliciune (vestimentară şi craniană). Interesant statutul de vedetă non-vedetă al dispărutei: ea nu colorase pagini 16+, nu divorţase/nu se căsătorise în văzul lumii, nu bîrfise, nu tapase de bani moşneguţi în devenire, nu se bălăcărise, nu se gudurase şi nu hăhăise cu rimelul dat peste cap prin studiouri de şantan.
Cine-s cei care au bocit-o prin studiouri? Ei bine, e greu să răspunzi aici fără să superi pe cineva. Îmi asum riscul – pentru că penibilul a fost fără margini şi trebuie taxat.