Prima pagina ...

Arde-le-ar ochii lor de anarhişti!

Da: totul a început aşa de bine în acea seară încît aproape că era imposibil să nu se scrîntească pe undeva, spre final. ● Joi, 16 martie a.c., aterizasem la Paris pe la 4 p.m. ● Friguţ – nici cît să răzbată sub haină, dar îndeajuns încît să te pişte la mîinile fără mănuşi. ● La terminalul 2B, cineva îmi face semn: e (aflu) dl Moraru, de la Institutul Cultural Român de la Paris, venit în aşteptarea-mi (amabil, i-a aşteptat şi pe ceilalţi veniţi mai înainte, la Salonul de Carte care tocmai se deschide aici). ● Cum îmi reapare semnalul pe telefon îl sun pe dl Tudorel Urian – consilier la Ministerul Culturii şi responsabil de standul de carte românească deschis aici, la Salon. ● El e deja la faţa locului şi e în fierberi. Şi-a luat treaba în serios; mîine voi afla că nu-şi revine din surpriză: e prima vizită la Paris din viaţa-i, poimîine e ziua lui de naştere (în spate mai are patruzeci şi ceva de astfel de zile) iar cadoul, de la întîmplare, va fi o vizită la Monica Lovinescu & Virgil Ierunca. ● Ca să vezi!, îi va spune el dlui Mihai Şora – care, ale tinereţii valuri (şi ale geopoliticii maree...), cunoaşte bine Parisul (nu am loc de amănunte, deşi un om care debuta în 1947 direct la Gallimard – că tot vorbeam de cărţi – le-ar cam merita). ● Ajung, deci, la hotel, una-alta, şi pe la 6 p.m. mă decid s-o iau spre centru. ● Hotelul e în S.-V. Parisului, în zona Parcului Expoziţional (şapte hale enorme; Salonul de Carte e în hala 1; în hala 5 este un tîrg de turism, la care – supriză! – vedeta reclamelor e România: afişe mari în faţa intrării, banner-e deasupra scărilor rulante etc.). ● Revin: deci e joi, 16 martie a.c., puţin trecut de şase seara şi o iau la picior, dreapta-sus, pe rue de Vaugirard. ● Aici e cazul de-o pauză: rue de Vaugirard e o nebunie! E Parisul redus la esenţă. ● Ai străbătut-o, cunoşti oraşul: Vaugirard începe pe la periferie şi te duce pînă în Cartierul Latin (de nu m-ar mai fi dus!...) ● La început, lume mai sărmană, mai colorată, mai tînără – şi, din ce în ce, maşini mai largi şi cucoane mai elegante, în ton cu noua reclamă la Dior, aflată peste tot, de pe care un chip – să fie Sharon Stone? – zîmbeşte sub legenda Mai frumoasă acum decît la 20 de ani. ● Vaugirard, cu mine pe trotuare, taie bulevardul Raspail, taie şi bulevardul Montparnasee şi, cînd să taie şi rue de Medicis, pur şi simplu n-am mai rezistat: l-am sunat pe Radu Cosaşu şi l-am întrebat Dom’le, ce Dumnezeu i-au făcut oraşului ăstuia, de e aşa de frumos?!