Prima pagina ...

[[[   O pariziană fierbinte!   ]]]

Merg de vreo oră, calc şi nu ştiu de mine, trec pe lîngă restaurante chinezeşti cu creveţii-n geam, înghit în sec, merg mai departe, trec pe lîngă bistrouri înecate-n fum, mă întreb cu compasiune ce se va întîmpa dacă vor vota în Franţa legea cu interzicerea fumatului în locuri publice (vai de steaua lor, cred că se desfiinţează Parisul!), trec pe lîngă alte bistrouri, văd prin geam pahare pe mese, spun în sinea-mi că mi-i sete şi-mi fac singur semn să beau, ameţioare vinuri, ce-ntunecat mă clatin (de plăcerea de-a merge totuşi mai departe, fără oprire), iată-mă-s lîngă Teatrul Odéon, mă depăşesc două perechi, suma vîrstei lor să bată spre 250 de ani, dar ce parfum de mosc şi ambră lasă-n urmă acest sfert de mileniu...! ● Ei bine, şi aici mi s-a-nfundat! ● Las pe dreapta, în spate, colţul nordic din Jardin de Luxembourg, intru în blvd. Saint Michel şi deodată ce văz: studenţii de la Sorbona se bat cu poliţiştii! ● Pe tema CPE (Contrat première enbauche). ● Înţelegeţi-mă: e ora 7.25 p.m., veneai extaziat şi cu ochii cît cepele pe-o stradă a unui oraş care-ţi place şi, deodată, după un colţ, zavera; mai poţi acţiona raţional? ● Nu. ● Curiozitatea anesteziind instinctul de conservare, intru printre studenţi; cît să pricep, în trei minute, că ăştia-s studenţi cum sînt şi eu: raşi în cap pe la tîmple, cu priviri mirosind a iarbă (aşa umbla vorba, a doua zi), cu steaguri roşii (interesant, de pe ele a dispărut ciocanul şi secera, dar au rămas stelele galbene în cinci colţuri!), agitînd sticle de bere goale, bolovani din asfalt şi exemplare din acea zi din L’Humanité (am luat şi eu unul de pe jos, ca amintire!), anarhiştii fac gură, aruncă cu sticlele spre scutieri şi le strigă Police nationale / Milice du capital! şi alte asemenea dulceţuri, eu mă trag mai spre margine, mă gîndesc Ia s-o sun pe Lena Boiangiu, să-i pasez revoluţia la telefon!, ajung taman în colţul pe care-l fac rue Racine şi rue de l’Ecole de Medecine şi deodată... ● Ochii-mi iau foc, de ce respir mai adînc de-aia ahî-ahî-ahî parcă mă arde pe gît mai tare! ● Şi ultimul meu gînd a fost: drace, şi mîine trebuie să le vorbesc ăstora despre Ceauşescu şi despre legea lustraţiei! ● Şi penultimul meu gînd a fost: aia să fi fost, totuşi, Sharon Stone? ● După care... (va urma, cu dezvăluiri şocante despre Parisul în fierbere!)