Prima pagina ...

Aşadar, povestea trecută se termina-n clipa-n care, ambetat de peisaj şi trezit printre rebelii de pe Boul’ St.-Mich’ din Paris, în seara de 16 martie a.c., pe la 7.30 p.m. ora locală, povestitorul o încasa: poliţia franceză a aruncat gaze lacrimogene – ocazie cu care am aflat cum e (citez din clasici) să-ţi sară ochii din cap. ● Sau buzele! Parcă nu mai erau ale mele, dar mă usturau la sînge; m-am pipăit sub nas şi primul meu gînd a fost că, de-ar fi să descriu senzaţia, aş spune că e ca şi cum te-ai bărbieri cu o lamă veche şi apoi te-ai da cu sos soia în loc de after shave. ● Al doilea gînd – îl ştiţi deja din Dilema trecută – a fost: da, în noua reclamă de la Dior e Sharon Stone. ● Cu ochii în ceaţă, am făcut ceea ce orice român adevărat ştie face: un mic 23 august. ● Adică am ieşit dintre anarhişti – care chirăiau, agitau pancarte, steaguri roşii şi sticle goale, calmi precum Ludo Orban la gîndul femininelor din Alianţă  – şi, după un ocol, am trecut în spatele poliţiştilor. ● Aici măcar era aer respirabil; iar în acel aer am şi văzut ceva, cu o secundă înainte de a-mi cădea la picioare: o şurubelniţă (!) aruncată de “studenţi” şi ricoşată din scutul unui poliţist. ● Cînd, pe la 9.30 p.m. am părăsit zona, insurgenţii erau scoşi de pe bulevard, ochii nu mai lăcrămau iar buzele-mi erau doar puţin amorţite. ● Gîndeam mai clar: nu, nu cred că revolta pariziană a acestui martie seamănă cu revolta din iunie 1968. ● Ce doreau atunci studenţii Sorbonnei? În principal, să dărîme statul burghez. Restul erau detalii. ● Ce doresc neo-gavroşii de azi? Ei cer statului credite şi reduceri de tot felul, şi mai ales să-i protejeze în faţa patronilor care, eventual, i-ar angaja. ● Legea premierului de Villepin (Contrat première embauche) dă dreptul angajatorului să concedieze fără explicaţii un tînăr de pînă în 26 de ani aflat în primii doi ani de contract. ● Guvernul spune că legea dinamizează piaţa muncii şi disciplinează angajaţii. ● Manifestanţii spun că guvernul e enculé de către patronat. ● Oricum, situaţia e mov: tineretul francez (15-24 de ani) este printre cele mai sărace din Occident: 22,3 la sută rata şomajului (peste dublul ratei medii a şomajului din Hexagon) iar, mai grav, procentajul urcă spre 50 la sută în cazul tinerilor din banlieues. ● Pentru prima dată în istoria Franţei, pensionarii de 65+ ani au o putere de cumpărare superioară tinerilor de pînă-n 30! ●